Those who know the natural way have no need of boasting, whilst those who know but little, may heard most frequently; thus, the sage says little, if anything at all. Not demanding stimuli, he tempers his sharpness well, reduces the complex to simplicity, hiding his brilliance, seemingly dull; he settles the dust, whilst in union with all natural things.

“Sînt mai blînzi Austrul noros ce-aduce

Ploi de iarnă, Istrul ce năvălește

Și dezbină poduri în revărsarea-i

                                         Fără zăgazuri;

Ronul ce dă buzna-n talazul mării,

Haemus ce preschimbă-n puhoi zăpada

Cînd putere prinde în primăvară

                                         Soarele tînăr.

Oarbă e ardoarea ce-ațîță ura,

Fuge de porunci și aruncă frîul.

Moartea-nfruntă, gata să-nfingă pieptul

                                           Singură-n spadă.”